Capitolul 10

Capitolul 10


   Regatul meu pentru un telefon cu bateria încărcată. Habar nu am cât e ceasul, şi e posibil ca bunica lui Kath să fi trimis deja forţele speciale după noi. Vorbind de Kath, mă întreb cât poate să doarmă fata asta. Am înfăşurat-o în geaca mea înainte să merg să mai strâng câteva lemne, acum duduie un foc puternic în şemineu încălzind toată cabana.  
   Începe să se foiască, dar nu se trezeşte doar strânge mai tare geaca mea, ascunzându-şi faţa în ea. Pentru circa 2 minute se uită buimacă în jur, asta doar până îţi dă seama că suntem în cabană şi nu în casa bunicii ei.
    --De ce sunt înfăşurată în geaca ta?
    --Pentru că era destul de frig mai devreme.
    --D...dar nu mai erau lemne aseară.
    --Ştiu, tocmai deaia am fost prin pădure să mai aduc.
    --Şi lupii?
    --Au dispărut imediat ce a început furtuna.

***
   Nu îmi vine să cred. Am stat toată noaptea în cabana asta, dormind cu Max. Nici măcar nu ştiu cât e ceasul sau ceva, în plus, moor de foame. 
    --Spune ceva.
    --O să dăm de necaz. Nu numai că nu am ascultat-o pe bunica, dar am mai şi stat toată noapte aici. Pun pariu că deja ne-a anunţat părinţii. Trebuie să avem grijă când ne întoarcem. Dacă nu .....
   Turuiala mea a fost oprită brusc de buzele lui. Surprinzător cât de bine poate săruta. Are buzele atât de moi şi dulci. E ceva nou. Totul se termină prea repede, amândoi tânjind după o gură de aer.
    --Wow...
    --Dacă ai şti de când vreau să o fac.
    --Nu trebuie să le spunem lui V şi Josh. Nu o să ne lase în pace pentru restul vieţi.
    --De acord. Ar cam trebui să ne întoarcem. Nu de alta dar nu vreau o pedeapsă.
    --Mda, nici eu.


***

   Awww, cine ar fi crezut că Josh poate arăta atât de angelic atunci când doarme. Răspuns: nimeni. Deşi ar cam trebui să se trezească. Avem de discutat unele chesti. Sau poate... mai bine o sun pe Kath, ea sigur mă poate ajuta. Haideeeee răspunde odată. 
    --Alo?
    --AsearăîntimpcemăuitamcuJoshlaunfilm, amadormitîntretimpaînceputofurtunăşiimediatceamdeschisochiiJoshm-asărutat. AJUTĂ-MĂ!!!
    --Ce?? Scuze, dar ai vorbit prea repede, nu am reuşit să înţeleg ceva cu sărut.
    --Păi...
    --Josh te-a sărutat. Maax! Lasă telefonu', îţi povestesc mai târziu. Aşa unde eram. Ah da.... Scuipă tot.
    --Deci, cum spuneam, ne-am hotărât să ne uităm la filmele cu Sherlock Holmes...
    --Minunat alt fan de-a lui Holmes...
    --...lasă-mă să termin... oricum, între timp am adormit, el m-a dus la mie în cameră, dar a început să tune, eu m-am speriat şi l-am strâns mai tare în braţe. Când am deschis ochii, era la nici 2 cm de mine...
    --Aha, m-am prins. Si cu ce vrei sa te ajut? Max, parcă ţi-am spus să aştepţi.  
    --Păi cam ce ar trebui să fac mai departe. 
    --Să vorbeşti cu el. 
    --De asta mi-am dat seama dar ce să îi spun?
    --V. tu eşti aia tupeistă dintre noi două aşa că ia-ţi inima în dinţi şi spunei tot ce ai pe suflet. Te sun când ajung acasă, pentru că imediat ne întoarcem.
    --Ok, mersi.
   Kath are dreptate. O să fie uşor. Sper. 
   Mă îndrept către bucătărie pentru a pregăti ceva de mâncare. Nici nu intru bine în încăpăre căci un bilet galben de pe masă îmi atrage atenţia. 

             ""Dragii mei...

                     Eu şi tatăl vostru am fost solicitaţi de urgenţă la filiala firmei din Roma. Sper că veţi fii 
                        cuminţi şi că nu vom găsi casa dărâmată când ne întoarcem. V-am lăsat bani destui 
                        în cardurile voastre. Ne întoarcem repede.

                                                                      Cu dragoste, mama şi tata.""

   Perfect, mai asta îmi lipsea. Trebuie să-l sun pe Chad.

***

    --Annie are you ok so, Annie are you ok are you ok, Annie...
    --Ce vrei V? 
    --Te-am sunat să te anunţ că părinţii noştri au plecat cu afaceri la Roma.
    --Aşa şi nu mai putea aştepta până peste două ore. Dormeam aşa de bine.
    --Dacă mai aşteptam riscam să uit. Aşa că iartă-mă şi culcăte la loc.
    --Ok. Mai vorbim.
   Acum, înapoi la somn. E abia ora 7. Plus că e şi duminică. Murea dacă mai aştepta până la 10, dar asta e surioara mea. Cum spuneam. Înapoi la somn.

***

    --Neaţa, mamă. 
    --Neaţa, Miranda, dute te rog şi cheamă-l şi pe Chad la micul dejun.
    --Ok.
   Oare e treaz? Hm... nu, nu prea cred, dar, exista mica posibilitate. Aşa nu o să mai trebuiască să intru şi să trag de el o mie de ani până se trezeşte. Alex şi Anastasia au plecat nu de mult, pentru că Alex a uitat că azi trebuie să se întoarcă acasă iar Kath şi Max nu l-au mai luat cu ei. Aşa că sora mea s-a oferit să-l ducă. Ei, acum e acum. Cioc, Cioc, Cioc. Nimic. Bat din nou, acum ceva mai tare, tot nici un răspuns. 
   Deschid uşa, păşind încet înăuntru. Şi ce să vezi. Chad încă doarme find cu un picior pe jumătate afară din pat, deşi patul ăla e imens. Şi ce e şi mai şi e faptul că doarme doar într-o pereche de pantaloni scurţi. Asta o să rămână secretul meu întunecat. Arată prea bine. Cu părul ăla răvăşit în toate direcţiile, dacă l-ai vedea doar atunci când doarme nu ai bănui ce minte diabolic se ascunde acolo, după câte mi-a spus Violet. Dar poate că exagerează, mie una nu mi se pare chiar atât de rău. Deşi e ciudat faptul că încă doarme, pot să jur că l-am auzit foindu-se înainte de a intra eu în cameră.
    --Te-am prins.
    --Ce? Eu? Am venit doar să te chem la masă. 
    --Da siguur, de aia ai stat mai mult de 5 minute în pragul uşii uitându-te la mine.
    --Încercam să îmi dau seama cum de într-un pat de două persoane tu tot ajungi cu picioarele pe afară.
    --Aşa îmi place mie să dorm.
    --Ahaa. Oricum, haide, se răceşte micul dejun.
    --Da, da continuă să schimbi subiectul. Vin în 5 minute, doar să mă îmbrac.
   Oh Doamne, ştiam eu că ceva e în neregulă. Era prea frumos să mai fi fost adormit pentru măcar încă 5 minute. Dar nuu a terbuit el să se trezească. O să uite de faza asta la un moment dat. Cred.